- Televizorul
ca mijloc de misiune îl socotim ceva pozitiv, din acest punct de vedere. Am
evitat până acum să ne luptăm cu el cum ar trebui, să vorbim creştinilor ca să
îl evite. Şi el există în multe case ale creştinilor. Este un tiran. Şi mulţi
creştini înţeleg acest lucru, dar chiar şi cu îndemnurile duhovnicilor cu greu
pot să îl scoată din casă, pentru că sunt copiii, zic, merg în altă casă şi nu
ştiu ce văd acolo, etc., şi astfel rămâne în casă televizorul. Şi îi vatămă pe
toţi. Dar lucrul important este acesta. Aici în Grecia nu ai întâlnit vreo
încercare mai serioasă – afară de părintele Augustin Cantiotis, episcopul de
Florina, care s-a exprimat împotriva televizorului, poate există şi alţii, să
nu îi nesocotesc, dar nu s-a făcut la modul important această informare a
creştinilor, că trebuie să nu aibă televizor în casă. Eu am încercat şi cu
multe perechi de tineri care şi-au început viaţa avându-mă pe mine ca duhovnic,
şi unii au şi aplicat sfatul în viaţa lor. Şi viaţa lor este foarte diferită de
a celorlalţi. Iar când aplică cineva aceasta pentru prima dată vede cum se schimbă . Află o libertate în
viaţa sa. Ca şi cum s-ar fi eliberat dintr-o tiranie. În afară de asta,
televizorul nu aduce nici măcar o informare. Aceasta e o poveste, cum că
televizorul informează, pentru că aşa cum veţi vedea şi în studii, imaginea
înşeală şi nu auzi cuvintele pe care le spune prezentatorul. Ori cuvintele
prezentatorului buletinului de ştiri trebuie să se potrivească cu imaginea. Şi
va intra într-o anumită ordine ştirea, analog cu cât de bătătoare la ochi este
imaginea ce se arată pe monitor. Şi în sine nu informează. Se informează omul
care ştie să citească. O să citească ziarele, o să citească buletinul
informativ dacă vrea cineva ceva despre biserică, va lua un ziar bisericesc. Nu
va aştepta să vadă ce va arăta la televizor. Acela este numai impresie, aflăm
cum este persoana celuilalt. Dar după aceea, nimic. Mai mult, aduce emoţie.
.jpg)
