«Πνευματική φαρέτρα τοῦ Ὀρθοδόξου Χριστιανοῦ»
Televizorul, la modul general, este o tehnologie a vremurilor noastre,
pe care, dacă o privim într-un context mai larg, poate în anumite cazuri să fie
folosit. Poate dacă ar exista un canal (TV) al Mitropoliei, adică să aparţină
exclusiv unei Mitropolii?! În
acest caz cred că nu va vătăma, ci va fi de folos. Doar că ispita tot va
exista.
Dacă s-ar fi putut ca cineva să poată avea acces doar la acest canal şi
nu şi la celelalte canale, ar fi putut să fie ceva folositor. Însă există mare
ispită atunci când cineva va poate prinde concomitent şi alte canale şi astfel
totul, chiar şi ce este bun de văzut, se transformă într-o capcană. De aceea,
aici în Sfântul Munte nu avem televizor. E interzis să avem televizor, pentru
că ar fi fost o ispită. Ne-ar fi spus gândul cel rău: acum dacă am terminat
treaba, să merg şi eu să văd cutare film sau cutare emisiune şi aşa mai
departe, până când vin cele vătămătoare de suflet. Dacă s-ar fi putut să fie
exclusiv un canal al Bisericii, ar fi fost bine. Iar în unele cazuri, foarte
speciale, ar putea urmări cine televizorul, cu toate că cel mai potrivit este
să nu se uite nimeni la televizor.