Antihristul • un singur împãrat

 «Πνευματική φαρέτρα τοῦ Ὀρθοδόξου Χριστιανοῦ»

Pãrintele deseori îºi arãta dorinþa sã discute cu ucenicii sãi, („cu copiii sãi iubiþi"), despre vremurile de apoi, ca sã-i înveþe cum sã se fereascã de cãrãrile greºite ºi sã fie veghetori.

Acum, când noi îi votãm pe conducãtorii noºtri suntem fie cu cei „de dreapta" fie cu cei „de stânga". Dar nu ãsta e amarul, cãci va veni o vreme când vor impune lumii sã-ºi aleagã un singur împãrat. Iar când omenirea va vota pentru un singur împãrat, sã ºtiþi cã acela „el e" - antihristul - ºi sã te fereascã sfântul de vei vota. Apoi adãuga: Va fi un asemenea rãzboi mare încât atât de mulþi se vor pierde cã vor rãmâne foarte puþini care vor supra­vieþui, dar cei ce vor rãmâne nu vor putea scãpa decât dacã se vor adãposti prin crãpãturile pãmântului, prin peºteri. Spunea cã în acest rãzboi se vor distruge atâtea state încât pânã la urmã vor mai rãmâne doar douã sau trei. Atunci ei se vor hotãrî sã-ºi aleagã un singur îm­pãrat peste tot pãmântul. În ultimele timpuri, la sfârºit, va începe prigoana împotriva adevãraþilor creºtini, care vor trebui sã scape fugind, (evadând), iar cei neputincioºi ºi bãtrâni mãcar de remorcile lor sã se prindã ºi sã fugã.

Deseori stareþul repeta cu tristeþe în discuþiile des­pre antihrist urmãtoarele cuvinte:

„Vor veni aºa vremuri când vor umbla din casã în casã ca lumea sã semneze pentru acel «singur împãrat» pe pãmânt ºi se va face un recensãmânt al populaþiei foarte drastic. Vor intra în casa omului iar acolo sunt soþul, soþia ºi copiii, ºi soþia îl va ruga pe soþ sã sem­neze cãci altfel nu va putea cumpãra nimic pentru co­pii: «hai, soþule, sã ne înscriem ºi noi cãci avem copii ºi dacã nu ne înscriem nu vom putea face nimic», iar soþul îi va rãspunde: «iubita mea soþie, tu fã cum vrei, eu însã sunt pregãtit sã mor mai bine pentru Hristos, decât sã semnez ceva pentru antihrist». Aºa de tragic viitor vã aºteaptã.

Vine timpul, ºi nu e departe, povestea stareþul, când foarte multe biserici ºi mãnãstiri se vor deschide în slujba Domnului ºi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinãuntru ci ºi pe dinafarã. Vor auri ºi acope­riºurile atât ale bisericilor, cât ºi ale clopotniþelor, dar preoþimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cãrãmizile lui Faraon. Preotul nu va mai face ºi misiune. Când vor termina lucrãrile nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceºti în ele cã va veni vremea împãrãþiei lui antihrist ºi el va fi pus împãrat. Rugaþi-vã ca Bunul Dumnezeu sã mai lun­geascã acest timp ca sã ne putem întãri în credinþã, cãci vremuri groaznice ne aºteaptã. Luaþi aminte la toate cele ce vã spun cãci. totul se pregãteºte cu foarte mare viclenie (perfidie). Toate bisericile ºi mãnãstirile vor fi într-o bunãstare imensã, pline de bogãþii, ca niciodatã, dar sã nu mergeþi în ele. Antihrist va fi încununat ca împãrat în marea bisericã din Ierusalim cu participarea clerului ºi a Patriarhului.

Intrarea ºi ieºirea din Ierusalim va fi liberã pentru orice om, dar atunci sã vã strãduiþi sã nu vã duceþi, cãci totul va fi spre a vã linguºi pe voi, ca sã vã atragã în ispitã.

Antihrist va proveni dintr-o femeie curvã, o evre­icã dintr-al doisprezecelea neam de preadesfrânaþi. Deja de la adolescenþã se va deosebi de semenii sãi prin capacitãþile sale intelectuale deosebite, care se vor manifesta la el mai ales dupã vârsta de 12 ani când, plimbându-se prin parc cu mama lui, se va întâlni cu satana care ieºind din beznã (din adâncul iadului) va intra în el. Bãiatul se va cutremura de spaimã dar sa­tana îi va spune: „nu te teme ºi nu te înspãimânta, eu te voi înãlþa pe tine" Acest copil îi va uimi pe toþi cu inteligenþa sa. ªi aºa, din el va încolþi ºi se va coace în chipul omului „antihristul".

Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroa­nei se va citi Simbolul Credinþei - Crezul -, dar el nu va permite ca acesta sã fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „ºi întru Unul Domn lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu" el se va lepãda de aces­tea ºi se va recunoaºte doar pe sine. La încoronare, antihristul va avea mãnuºi pe mâini, iar când le va da jos ca sã-ºi facã Sfânta Cruce, Patriarhul va observa cã el în loc de unghii are gheare ºi aceasta îi va întãri bã­nuiala sa cã acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este antihristul" pentru care Patriar­hul va fi omorât.

Din cer se vor coborî proorocii Enoh ºi Ilie care de asemeni vor explica lumii ºi vor striga: „Acesta este antihristul! Sã nu-1 credeþi!" Iar el îi va omorî pe ei, însã dupã 3 zile, cu puterea lui Dumnezeu, vor învia ºi se vor înãlþa la ceruri.

Antihrist va fi foarte învãþat ºi va cunoaºte toate vicleniile sataniceºti ºi va face multe minuni false ºi semne amãgitoare. Pe el îl vor vedea toþi ºi îl va auzi lumea întreagã (prin televiziune, radio, etc. n. ed.). Pe

oamenii sãi el îi va ºtampila cu semnul sãu. Insã pe adevãraþii creºtini, care i se vor opune, are sã-i urascã cu urã mare. Atunci va începe ultima ºi cea mai mare prigoanã a creºtinilor care ,vor refuza ºtampila satanei (semnul 666). Prigoana va începe îndatã de pe pãmân­tul Ierusalimului iar apoi se va extinde pe tot globul ºi se va vãrsa ultima picãturã de sânge în numele Mântuitorului nostru lisus Hristos. Dintre voi, copiii mei, mulþi veþi ajunge aceste vremuri îngrozitoare. ªtampila lui satana (666) va fi de aºa naturã încât toþi vor vedea dacã a primit omul sau nu semnul satanicesc.

Creºtinul care nu va primi seninul satanei (666) nu va putea nici sã vândã ºi nici sã cumpere nimic. Dar nu vã pierdeþi nãdejdea ºi nu vã descurajaþi, cã Dumnezeu nu-ªi va pãrãsi turma Sa. Sã nu vã fie fricã, nu cumva sã vã deznãdãjduiþi!

Bisericile vor fi deschise, dar creºtinul ortodox (trãitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele sã se roage, cãci în ele nu se va mai aduce jertfa fãrã de sânge a lui lisus Hristos. în ele va fi toatã „adunarea satanicã".

ªi iatã cã, pentru aceste fãrãdelegi, pãmântul nu-ºi va mai da roadã sa ºi va fi o secetã aºa de mare, încât pãmântul va face aºa niºte crãpãturi cã va putea sã cadã omul într-însele. Creºtinii vor fi omorâþi sau izgoniþi în locuri pustii, dar Dumnezeu are sã-ª i îngrijeascã turma Sa, dându-le de mâncare ºi apã de bãut celor ce urmeazã Lui.

Pe evrei de asemenea îi va goni într-un loc. Mulþi

.  evrei care au trãit cu adevãrat dupã legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta în aºteptare, urmãrindu-i toate activitãþile lui. Ei ºtiu cã strãmoºii lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, dar aici va lucra Dumnezeu, cãci ochii lor se vor deschide ºi ei nu vor primi ºtampila lui satana, iar în cel de-al unspre­zecelea ceas îl vor recunoaºte pe lisus Hristos drept Mesia, vor trece la ortodoxie, iar pentru credinþa lor se vor mântui.

Restul poporului, fiind slab în credinþã, va merge dupã satana. Iar când pãmântul nu va mai rodi, oamenii vor merge la satana cerându-i pâine, la care el le va rãspunde: „dacã pãmântul n-a rodit, eu nu pot face ni­mic". Vor seca râurile ºi lacurile, ºi nu va mai fi nici apã în fântâni. Acest dezastru se va lungi vreme de trei ani ºi jumãtate, dar pentru aleºii Sãi Dumnezeu va scurta aceste zile.

în aceste grele vremuri încã vor fi luptãtori puter­nici, adevãraþi stâlpi ai Bisericii Ortodoxe care vor avea harul Rugãciunii lui lisus (rugãciunea inimii) ºi Dumnezeu îi va acoperi pe ei cu harul Sãu cel sfânt ºi binefacerea Sa cea atotputernicã ºi ei nu vor vedea acele minuni ºi semne false care vor fi pregãtite de antihrist pentru toþi oamenii ºi pe care le va vedea res­tul lumii, unele chiar în bisericile creºtinilor, încã o datã vã repet sã nu mergeþi în aceste biserici, cãci Hristos ºi binefacerea Lui nu va fi acolo".

Una din surori, ascultând aceastã discuþie, a întrebat:

Ce sã fac, Pãrinte? Tare n-aº vrea sã ajung vremurile acelea!

Tu eºti încã tânãrã, s-ar putea sã ajungi, i-a rãs­puns Pãrintele.

Atunci sora, îngrozitã, a cãzut la picioarele Pãrin­telui, exclamând:

Pãrinte, mi-e fricã, ce sã fac?

Pãi, tu alege una din douã, sau cele cereºti sau cele pãmânteºti.

Va fi rãzboi, continuã Pãrintele povestirea, iar locurile prin care el va trece vor fi pustiite, vor dispãrea ºi oamenii ºi toate vieþuitoarele. Dar înainte de aceasta Dumnezeu va trimite tot felul de boli pentru oamenii cei slabi ºi ei vor muri. Când va veni antihrist la putere, bolile însã vor dispãrea. Cel de-al treilea rãz­boi mondial nu va fi pentru pocãinþã, ci pentru nimicire, pentru distrugere.

O sorã 1-a întrebat pe Pãrintele:

Asta înseamnã cã vom pieri cu toþii?

Nu, a rãspuns Pãrintele. Cei credincioºi îºi vor vãrsa sângele pentru credinþã ºi atunci ei vor trece în rândul mucenicilor, iar cei necredincioºi vor merge di­rect în iad. Pânã când nu se vor completa rândurileîngerilor cãzuþi, Dumnezeu nu va veni la judecatã, în timpurile cele de apoi, Dumnezeu ºi pe cei vii înscriºi în cartea vieþii îi va trece în rândurile îngerilor, com­pletând astfel rândurile. Restaurarea bisericilor se va face pânã la venirea antihristului ºi în toate va fi o bunãstare materialã ne­maipomenitã. Iar voi, cu reparaþiile în biserica noastrã sã mai îngãduiþi, fiþi modeºti ºi cu mãsurã în aspectul ei exterior, ci mai bine sã vã rugaþi mai mult ºi sã umblaþi la bisericã atâta timp cât încã se mai poate, ºi mai ales sã veniþi la Sfânta Liturghie unde se aduce Jertfa fãrã de sânge a Mântuitorului pentru pãcatele întregii lumi. Sã vã spovediþi cât mai des ºi sã vã îm­pãrtãºiþi cu trupul ºi sângele lui Hristos, ºi Dumnezeu vã va întãri.

Dumnezeu este mult milostiv. El îi va mântui ºi pe evreii care vor refuza sã primeascã ºtampila lui anti­hrist ºi vor exclama cã: asta e amãgire ºi minciunã, cã acesta este necuratul ºi nu Mesia nostru, ºi nu-1 vor recunoaºte de mesia.

Pãrintele discuta cu ierodiaconul Gheorghe despre timpurile de apoi ºi vãrsând lacrimi amare, spunea:

Mulþi duhovnici ºi slujitori ai Bisericii îºi vor pierde sufletul în vremea antihristului!

Ierodiaconul Gheorghe întrebã:

-           Pãrinte, spuneþi-mi, eu cum sã fac sã nu pier, sunt doar diacon. La care el i-a rãspuns cã nu ºtie.

Atunci ierodiaconul Gheorghe a început sã plângã cãzând la picioarele stareþului ºi-1 ruga pe Pãrintele Lavrentie sã se roage bunului Dumnezeu pentru el ca sã nu ajungã în iad. Pãrintele Lavrentie s-a ridicat ºi a înãlþat o rugãciune la Ceruri, apoi i-a spus:

-           Se mai întâmplã ºi aºa, cã omul se îmbolnãveºte, moare ºi ajunge în împãrãþia Cerurilor.

Aceastã proorocie s-a împlinit întocmai. Noi îl cu­noaºtem pe acest diacon de la Lavra din Kiev. Era un cãlugãr foarte râvnitor ºi fãcea multã milostenie. S-a îmbolnãvit aºa, dintr-o datã, ºi la scurt timp a murit.

De fiecare datã când Pãrintele se ruga sau când po­vestea despre viaþa de dincolo plângea amarnic. Suro­rile îl liniºteau, dar el le rãspundea vãrsând ºi mai multe lacrimi:

-           Cum sã nu plâng, când întunericul cel veºnic (bezna - iadul) este plin de suflete omeneºti!

Pãrintele Lavrentie a avut o dragoste duhovniceascã puternicã cãtre toþi ºi Bunul Dumnezeu 1-a înzestrat cu darul rugãciunii inimii ºi cel al înainte-vederii.

Μέ τήν εὐλογία τοῦ πατρός Δαμασκηνοῦ Γρηγοριάτου