Pr Paisie vol1 - Multă vătămare a suferit lumea din pricina televizorului

  «Πνευματική φαρέτρα τοῦ Ὀρθοδόξου Χριστιανοῦ»

 (Pag. 131)

Multă vătămare a suferit lumea din pricina televizorului

-Părinte, astăzi există o astfel de informare, prin televiziune, încât în acelaşi minut poţi vedea fapte ce se petrec la celălalt capăt al lumii.

-Numai pe ei înşişi nu se văd oamenii, văd însă toată lumea. Astăzi lumea se distruge din pricina minţii ei. Nu o distruge Dumnezeu.

-Părinte, televizorul face un mare rău.

-Face rău, spui. A venit cineva la mine şi mi-a spus: „Părinte, televizorul este bun!” „Şi ouăle sunt bune, îi spun, dar dacă le amesteci cu găinaţ de găină, nu mai sunt de folos”. Aşa se face şi cu televizorul şi cu radioul. Astăzi, dacă deschizi radioul ca să asculţi o ştire, trebuie să su­porţi, să asculţi şi o melodie, pentru că de îndată ce se termină o melodie încep să pună o ştire. Mai demult nu era aşa. Ştiai la ce oră spun ştirile la radio, tac, deschideai şi ascultai. Astăzi eşti obligat să asculţi şi muzica, pentru că dacă îl închizi pierzi ştirile.

Lumea s-a vătămat mult din pricina televizorului; în mod special se distrug copiii. A venit la Coliba mea un copil de 7 ani cu tatăl său. Vedeam că prin gura copilului vorbea diavolul televizorului, aşa cum vorbeşte diavolul prin gura celor demonizaţi. Era ca un copil ce se născuse cu dinţi. Astăzi arareori vezi copii normali; sunt monştri. Priveşte-i că nu au dorire spre cele de sus, ci ceea ce au auzit sau ceea ce au văzut aceea repetă. Aşa vor unii ca să tâmpească lumea cu televizorul. Adică cele ce aud oa­menii, să le creadă şi să le şi facă.

-Părinte, ne întreabă mamele cum să oprească pe copiii lor de la televizor.

-Să facă pe copii să înţeleagă că se tâmpesc cu tele­vizorul; nu pot gândi. Să lăsăm faptul că le strică ochii. Televizorul este opera omului, dar există şi un alt televi­zor, duhovnicesc. Adică atunci când prin omorârea omu­lui vechi se curăţă şi ochii sufletului, atunci omul vede mai departe fără aparate. Au spus copiilor lor despre tele­vizor? Să înţeleagă că există şi un televizor duhovnicesc pentru că prin aceste cutii se prostesc. Cei întâi născuţi aveau harisma străvederii. Aceasta s-a pierdut după că­dere. Când copiii vor păstra harul Sfântului Botez, vor avea şi harul străvederii, televizorul duhovnicesc. E nevoie de luare aminte, de lucrare duhovnicească. Astăzi mamele se pierd în lucruri de nimic şi după aceea: „Ce să fac, Părinte? îmi pierd copilul!”

Şi televizorul şi celelalte mijloace l-a prostit pe om astăzi. Şi oamenii inteligenţi devin în cele din urmă casete... Vreau să subliniez că omului trebuie să-i lucreze mintea. Totul e acolo. Pentru că dacă nu îşi lucrează mintea, învaţă acum, să presupunem, lucrul acesta, dar se va încurca apoi în celălalt. De aceea scopul este să-i nască mintea, să afle soluţii. Dacă nu naşte, atunci este subdezvoltat. Pag. 278)

 

 

 

Antihristul • un singur împărat

•

Părintele deseori îşi arăta dorinţa să discute cu ucenicii săi, („cu copiii săi iubiţi”), despre vremurile de apoi, ca să-i înveţe cum să se ferească de cărările greşite şi să fie veghetori.

Acum, când noi îi votăm pe conducătorii noştri suntem fie cu cei „de dreapta” fie cu cei „de stânga”. Dar nu ăsta e amarul, căci va veni o vreme când vor impune lumii să-şi aleagă un singur împărat. Iar când omenirea va vota pentru un singur împărat, să ştiţi că acela „el e” - antihristul - şi să te ferească sfântul de vei vota. Apoi adăuga: Va fi un asemenea război mare încât atât de mulţi se vor pierde că vor rămâne foarte puţini care vor supra­vieţui, dar cei ce vor rămâne nu vor putea scăpa decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pământului, prin peşteri. Spunea că în acest război se vor distruge atâtea state încât până la urmă vor mai rămâne doar două sau trei. Atunci ei se vor hotărî să-şi aleagă un singur îm­părat peste tot pământul. În ultimele timpuri, la sfârşit, va începe prigoana împotriva adevăraţilor creştini, care vor trebui să scape fugind, (evadând), iar cei neputincioşi şi bătrâni măcar de remorcile lor să se prindă şi să fugă.

Deseori stareţul repeta cu tristeţe în discuţiile despre antihrist următoarele cuvinte:

„Vor veni aşa vremuri când vor umbla din casă în casă ca lumea să semneze pentru acel «singur împărat» pe pământ şi se va face un recensământ al populaţiei foarte drastic. Vor intra în casa omului iar acolo sunt soţul, soţia şi copiii, şi soţia îl va ruga pe soţ să sem­neze căci altfel nu va putea cumpăra nimic pentru copii: «hai, soţule, să ne înscriem şi noi căci avem copii şi dacă nu ne înscriem nu vom putea face nimic», iar soţul îi va răspunde: «iubita mea soţie, tu fă cum vrei, eu însă sunt pregătit să mor mai bine pentru Hristos, decât să semnez ceva pentru antihrist». Aşa de tragic viitor vă aşteaptă.

Vine timpul, şi nu e departe, povestea stareţul, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acope­rişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat. Rugaţi-vă ca Bunul Dumnezeu să mai lun­gească acest timp ca să ne putem întări în credinţă, căci vremuri groaznice ne aşteaptă. Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci. totul se pregăteşte cu foarte mare viclenie (perfidie). Toate bisericile şi mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii, ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului.

Intrarea şi ieşirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispită.

Antihrist va proveni dintr-o femeie curvă, o evreică dintr-al doisprezecelea neam de preadesfrânaţi. Deja de la adolescenţă se va deosebi de semenii săi prin capacităţile sale intelectuale deosebite, care se vor manifesta la el mai ales după vârsta de 12 ani când, plimbându-se prin parc cu mama lui, se va întâlni cu satana care ieşind din beznă (din adâncul iadului) va intra în el. Băiatul se va cutremura de spaimă dar sa­tana îi va spune: „nu te teme şi nu te înspăimânta, eu te voi înălţa pe tine” Acest copil îi va uimi pe toţi cu inteligenţa sa. ªi aşa, din el va încolţi şi se va coace în chipul omului „antihristul”.

Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroa­nei se va citi Simbolul Credinţei - Crezul -, dar el nu va permite ca acesta să fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „şi întru Unul Domn lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” el se va lepăda de aces­tea şi se va recunoaşte doar pe sine. La încoronare, antihristul va avea mănuşi pe mâini, iar când le va da jos ca să-şi facă Sfânta Cruce, Patriarhul va observa că el în loc de unghii are gheare şi aceasta îi va întări bă­nuiala sa că acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este antihristul” pentru care Patriar­hul va fi omorât.

Din cer se vor coborî proorocii Enoh şi Ilie care de asemeni vor explica lumii şi vor striga: „Acesta este antihristul! Să nu-1 credeţi!” Iar el îi va omorî pe ei, însă după 3 zile, cu puterea lui Dumnezeu, vor învia şi se vor înălţa la ceruri.

Antihrist va fi foarte învăţat şi va cunoaşte toate vicleniile sataniceşti şi va face multe minuni false şi semne amăgitoare. Pe el îl vor vedea toţi şi îl va auzi lumea întreagă (prin televiziune, radio, etc. n. ed.). Pe

oamenii săi el îi va ştampila cu semnul său. Insă pe adevăraţii creştini, care i se vor opune, are să-i urască cu ură mare. Atunci va începe ultima şi cea mai mare prigoană a creştinilor care ,vor refuza ştampila satanei (semnul 666). Prigoana va începe îndată de pe pămân­tul Ierusalimului iar apoi se va extinde pe tot globul şi se va vărsa ultima picătură de sânge în numele Mântuitorului nostru lisus Hristos. Dintre voi, copiii mei, mulţi veţi ajunge aceste vremuri îngrozitoare. ªtampila lui satana (666) va fi de aşa natură încât toţi vor vedea dacă a primit omul sau nu semnul satanicesc.

vor fi omorâţi sau izgoniţi în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-ª i îngrijească turma Sa, dându-le de mâncare şi apă de băut celor ce urmează Lui.

Pe evrei de asemenea îi va goni într-un loc. Mulţi

.  evrei care au trăit cu adevărat după legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta în aşteptare, urmărindu-i toate activităţile lui. Ei ştiu că strămoşii lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, dar aici va lucra Dumnezeu, căci ochii lor se vor deschide şi ei nu vor primi ştampila lui Creştinul care nu va primi seninul satanei (666) nu va putea nici să vândă şi nici să cumpere nimic. Dar nu vă pierdeţi nădejdea şi nu vă descurajaţi, că Dumnezeu nu-ªi va părăsi turma Sa. Să nu vă fie frică, nu cumva să vă deznădăjduiţi!

Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui lisus Hristos. în ele va fi toată „adunarea satanică”.

ªi iată că, pentru aceste fărădelegi, pământul nu-şi va mai da roadă sa şi va fi o secetă aşa de mare, încât pământul va face aşa nişte crăpături că va putea să cadă omul într-însele. Creştinii satana, iar în cel de-al unspre­zecelea ceas îl vor recunoaşte pe lisus Hristos drept Mesia, vor trece la ortodoxie, iar pentru credinţa lor se vor mântui.

Restul poporului, fiind slab în credinţă, va merge după satana. Iar când pământul nu va mai rodi, oamenii vor merge la satana cerându-i pâine, la care el le va răspunde: „dacă pământul n-a rodit, eu nu pot face ni­mic”. Vor seca râurile şi lacurile, şi nu va mai fi nici apă în fântâni. Acest dezastru se va lungi vreme de trei ani şi jumătate, dar pentru aleşii Săi Dumnezeu va scurta aceste zile.

în aceste grele vremuri încă vor fi luptători puter­nici, adevăraţi stâlpi ai Bisericii Ortodoxe care vor avea harul Rugăciunii lui lisus (rugăciunea inimii) şi Dumnezeu îi va acoperi pe ei cu harul Său cel sfânt şi binefacerea Sa cea atotputernică şi ei nu vor vedea acele minuni şi semne false care vor fi pregătite de antihrist pentru toţi oamenii şi pe care le va vedea res­tul lumii, unele chiar în bisericile creştinilor, încă o dată vă repet să nu mergeţi în aceste biserici, căci Hristos şi binefacerea Lui nu va fi acolo”.

Una din surori, ascultând această discuţie, a întrebat:

Ce să fac, Părinte? Tare n-aş vrea să ajung vremurile acelea!

Tu eşti încă tânără, s-ar putea să ajungi, i-a răs­puns Părintele.

Atunci sora, îngrozită, a căzut la picioarele Părin­telui, exclamând:

Părinte, mi-e frică, ce să fac?

Păi, tu alege una din două, sau cele cereşti sau cele pământeşti.

Va fi război, continuă Părintele povestirea, iar locurile prin care el va trece vor fi pustiite, vor dispărea şi oamenii şi toate vieţuitoarele. Dar înainte de aceasta Dumnezeu va trimite tot felul de boli pentru oamenii cei slabi şi ei vor muri. Când va veni antihrist la putere, bolile însă vor dispărea. Cel de-al treilea răz­boi mondial nu va fi pentru pocăinţă, ci pentru nimicire, pentru distrugere.

O soră 1-a întrebat pe Părintele:

Asta înseamnă că vom pieri cu toţii?

Nu, a răspuns Părintele. Cei credincioşi îşi vor vărsa sângele pentru credinţă şi atunci ei vor trece în rândul mucenicilor, iar cei necredincioşi vor merge di­rect în iad. Până când nu se vor completa rândurileîngerilor căzuţi, Dumnezeu nu va veni la judecată, în timpurile cele de apoi, Dumnezeu şi pe cei vii înscrişi în cartea vieţii îi va trece în rândurile îngerilor, com­pletând astfel rândurile. Restaurarea bisericilor se va face până la venirea antihristului şi în toate va fi o bunăstare materială ne­maipomenită. Iar voi, cu reparaţiile în biserica noastră să mai îngăduiţi, fiţi modeşti şi cu măsură în aspectul ei exterior, ci mai bine să vă rugaţi mai mult şi să umblaţi la biserică atâta timp cât încă se mai poate, şi mai ales să veniţi la Sfânta Liturghie unde se aduce Jertfa fără de sânge a Mântuitorului pentru păcatele întregii lumi. Să vă spovediţi cât mai des şi să vă îm­părtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos, şi Dumnezeu vă va întări.

Dumnezeu este mult milostiv. El îi va mântui şi pe evreii care vor refuza să primească ştampila lui anti­hrist şi vor exclama că: asta e amăgire şi minciună, că acesta este necuratul şi nu Mesia nostru, şi nu-1 vor recunoaşte de mesia.

Părintele discuta cu ierodiaconul Gheorghe despre timpurile de apoi şi vărsând lacrimi amare, spunea:

Mulţi duhovnici şi slujitori ai Bisericii îşi vor pierde sufletul în vremea antihristului!

Ierodiaconul Gheorghe întrebă:

-           Părinte, spuneţi-mi, eu cum să fac să nu pier, sunt doar diacon. La care el i-a răspuns că nu ştie.

Atunci ierodiaconul Gheorghe a început să plângă căzând la picioarele stareţului şi-1 ruga pe Părintele Lavrentie să se roage bunului Dumnezeu pentru el ca să nu ajungă în iad. Părintele Lavrentie s-a ridicat şi a înălţat o rugăciune la Ceruri, apoi i-a spus:

-           Se mai întâmplă şi aşa, că omul se îmbolnăveşte, moare şi ajunge în împărăţia Cerurilor.

Această proorocie s-a împlinit întocmai. Noi îl cu­noaştem pe acest diacon de la Lavra din Kiev. Era un călugăr foarte râvnitor şi făcea multă milostenie. S-a îmbolnăvit aşa, dintr-o dată, şi la scurt timp a murit.

De fiecare dată când Părintele se ruga sau când po­vestea despre viaţa de dincolo plângea amarnic. Suro­rile îl linişteau, dar el le răspundea vărsând şi mai multe lacrimi:

-           Cum să nu plâng, când întunericul cel veşnic (bezna - iadul) este plin de suflete omeneşti!

Părintele Lavrentie a avut o dragoste duhovnicească puternică către toţi şi Bunul Dumnezeu 1-a înzestrat cu darul rugăciunii inimii şi cel al înainte-vederii.

 Μέ τήν εὐλογία τοῦ πατρός Δαμασκηνοῦ Γρηγοριάτου